Am fost in situatia, usor ciudata, acum cateva zile cand, discutand cu elevii mei, am auzit de la acestia ceva ce mi-a ridicat semne de intrebare. Cu totii comunicam pornind de la diverse subiecte, unele mai atragatoare, altele mai sterse...de data asta ceream parerea lor despre cum au trait ei prima zi de scoala, primul contact cu universul studiului...Raspunsurile au fost surprinzatoare.
Cuvintele utilizate erau :''nasol'' sau ''naspa'' sau ''urat''
Ceea ce mi se pare surprinzator e ca intrebandu-i pe micutii de clasa I nu am avut de-a face cu astfel de raspunsuri.Copilasii, plini de emotie, se aratau impresionati de doamna invatatoare, de abecedarul plin de imagini, de matematica ce le parea usoara si alte si alte ''minunatii''. Sunt convinsa ca mai marii lor colegi au uitat sau au vrut sa uite ceea ce era frumos, bun, atragator si constructiv.
Pe de alta parte elevii mari nu dadeau nicio explicatie, niciun argument faptului afirmat.Aruncau acele cuvinte indoliate poate doar de dragul de a fi contra si sigur nu s-au gandit ca negativismul strica.
Cuvintele frumoase ca si faptele bune innobileaza...am zis prea mult? In orice lucru rau gasim si o farama de bine. Ce s-ar fi facut Harap-Alb fara Span? Cine l-ar mai fi condus pe drumul catre initiere?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Cuvintele frumoase ca si faptele bune innobileaza"... Ati pus punctul pe i, aceasta este cheia schimbarii! Suntem vectori de energie, o energie care poate fi pozitiva atunci când folosim cuvinte frumoase si facem fapte bune, dar care poate fi si negativa, daca uitam binele si tinem minte raul. Dar sa ne uitam o clipa la modelul pe care ni-l propune societatea de astazi... deschidem televizorul, citim un ziar: numai fapte si imagini negative! Unde sa mai gasim repere? Si nu este de mirare ca elevii nu le-au gasit. Dar îi întreb: le-au cautat, macar? Uitati-va cum se moare spiritual: lepadându-ne de sentimente, de afecte, de tot ceea ce ramâne misterios si inexplicabil pentru mintea omeneasca! Traim o perioada în care informatia circula cu viteza uimitoare de la un capat la altul al planetei, creierul ne este supraîncarcat cu informatii, care de care mai inutile si mai obositoare, iar acestea se repercuteaza asupra starii de bine. Ne simtim "putini la minte" desi cunoastem toate câte se întâmpla în lume, cine cu cine s-a mai încurcat si multe altele. Ne ascundem neputinta printr-o forma de razvratire utilizând cuvinte fara substanta: "nasol", "naspa"... Ceva în noi se revolta caci simtim ca am pierdut acea nevinovatie si curatenie a sufletului de copil! Dar ne simtim prea "mânjiti" ca sa dam înapoi, prea obositi si plictisiti: ce ar spune prietenii nostri fata de care ne-am afisat deja o anumita "eticheta"?
RăspundețiȘtergereSi ca sa va convingeti ca "naspa" si "nasol" nu au sens, este suficient sa faceti experienta si sa le repetati îndelung si fara întrerupere... o sa va dati seama ca nu întelegeti nici voi ce anume spuneti. Gandirea pozitiva este o pista de reusita, însa uneori este necesar sa cautam în trecutul nostru, sa depistam si sa rezolvam acel ceva care ne apasa si care dauneaza comunicarii cu cei din jurul nostru.
Imi amintesc de orele de compunere, de lectura/citire/limba româna, de cartile citite... toate îti îmbogatesc vocabularul si îti formeaza modul de gândire si de simtire. Nu suntem pietre, suntem fiinte vii si toate ne "ating", atentie deci la suflete sa nu ne pierdem în lucruri inutile. Iar daca ne-am pierdut, sa recunoastem si sa cerem ajutor!